Ții universul în mână! ...


Cu cât zilele-s, mai puține,
M-apropii, mai mult, de Tine
Îți sunt tributar în toate,
Viața mi-ai, salvat din moarte,
Să te laud mai departe! ...

Cu cât zile-s mai, puține
Apelez mai des, Stăpâne,
Prin preceptele, creștine
La Fiul Tău și la Tine,
Laud măreția Ta și grija de-a mă salva! ...

Cînd zilele se răresc,
Și relele, se-nmulțesc,
Încât ajung să mă apese,
Tu faci Doamne, să nu-mi pese...

Chipul Lui Hristos țintesc
Detașat de ce-i lumesc

Cu cât zile-s mai puține
Îndrăznesc, mai mult, Stăpâne
Să-Ți cer vin și să-Ți cer pâine,
Întărit să fiu în Tine,

Că nu știu ce va fi, mâine,
N-aș vrea să fiu, de rușine...
Ești a mea preocupare,
Și Te caut din născare,

Ades, m-am împiedicat
Pe calea care-am, călcat
Amețit de-orice, păcat
Care m-a întâmpinat,

Mi-ai, văzut obrajii uzi,
De la roua, de pe duzi,
Iar când cădeam la pământ,
Ți-aminteai, de Legământ
Dar grozav m-am poticnit,
Cerând să fii răstignit! ! ! ...

Jertfa Ta pe-al, crucii-altar
Mă prăjește ca un jar,
Atins de cap, ca și de gură,
De spun taine din Scriptură! ...

Cu cât sunt zile mai puține,
Petreci mai, mult, timp cu mine,
Mă-ntărește, voia Ta
Și puterea, de-a ierta.

Lumii veșnice, Lumină,
Tu ții Universu-n, mână
Eu Îți cânt și mult te laud
Și la clavecin și flaut.

Moldovan Pavel
19.01. 2024.
Alba Iulia